ACORDĂ-ŢI ŞANSA TA LA STAREA DE BINE!
Am început aceste şedinţe de psihoterapie online şi această metodă de terapie
"Călătoria" pentru a mă ajuta în vindecarea bolii de rinichi pe care
o am şi din cauza careia am intrat pe dializă.
Şedinţele au fost ideea mamei mele, pentru că eu nu aş fi ales niciodată să merg să vorbesc cu cineva despre emoţiile şi sentimentele mele. După ce am fost convins că pentru a mă vindeca trebuie să scap de toate fricile şi asta o pot face prin Călătoria am acceptat să încep şedinţele deşi nu am crezut că o să ajung undeva cu ele.
Fiind o persoană închisă, timidă care nu prea comunica aşa bine cu cei din jur mi-a fost destul de greu să stau de vorbă cu cineva străin de problemele mele, mai ales unui psiholog, deoarece nimeni cunoscut nu mai fusese la psiholog şi de aceia îmi era ruşine de ce vor zice alţii despre mine daca vor afla,deşi în afara celor din familie nimeni nu avea cum să afle. Şi pentru că îmi era jenă să spun problemele mele psihologului, stiu ca în primele şedinţe nu a scos prea multe de la mine.
Dacă la început am făcut doar Călătoria unde am vorbit doar despre şocul intrării pe dializă şi despre cum m-am simtit în acele momente şi cu ce emoţii am rămas, după câteva întâlniri au fost introduse în cadrul şedinţelor şi acele jocuri de comunicare şi de imaginaţie,înainte de a începe procedeul Călătoria. Aceste jocuri, deşi mă puneau într-o anumită dificultate, deoarece îmi era destul de greu să le fac, mai ales în cele în care mi se cerea să introduc şi emotii, le consider că m-au făcut să fiu poate mai în largul meu, m+au făcut să mă relaxez şi să conştientizez ceva mai uşor emoţiile şi fricile pe care le am sau le-am avut,astfel încât şedinţele au curs un pic mai bine. Temele care le-am primit să le fac în pauzele dintre şedinţe m-au ajutat nu numai să rămân conectat la ceea ce faceam dar şi să îmi îmbunătaţesc anumite caracteristici pe care le descopeream la început, sau să rezolv anumite probleme cu cei din jur.Toate aceste jocuri si teme pot sa spun ca au avut un impact mai mare dacă nu, la fel de mare ca şi procedeul Călătoria propriu zis în descoperirea şi trecerea peste fricile mele, deşi partea cu temele nu o faceam aşa cum trebuia câteodată.
După încă câteva şedinţe, am trecut peste partea cu spitalul şi am reuşit să conştientizez că am şi alte emoţii peste care trebuie să trec sau să le accept şi că este necesar să merg mai departe. Şi, deşi la început nu pot să spun că aşteptam urmatoarea şedinţa, în principiu pentru că nu credeam că voi găsi ceva nou de spus sau şi mai şi, să găsesc ceva despre care nu vroiam sa vorbesc, însă mai târziu mi-am dat seama că mă simt mult mai bine de când fac şedinţele. Chiar dacă pentru un moment efectele se văd doar din punct de vedere emotional şi încă nu au aparut efecte din punct de vedere fizic, sunt sigur că până la urmă o să apară transformări şi acolo.
În momentul acesta simt că am trecut peste multe dintre fricile mele şi că emoţional sunt mai puternic. Ştiu, mai avem de lucrat şi până când vom
relua şedinţele promit să îmi fac temele mai bine.
Şedinţele au fost ideea mamei mele, pentru că eu nu aş fi ales niciodată să merg să vorbesc cu cineva despre emoţiile şi sentimentele mele. După ce am fost convins că pentru a mă vindeca trebuie să scap de toate fricile şi asta o pot face prin Călătoria am acceptat să încep şedinţele deşi nu am crezut că o să ajung undeva cu ele.
Fiind o persoană închisă, timidă care nu prea comunica aşa bine cu cei din jur mi-a fost destul de greu să stau de vorbă cu cineva străin de problemele mele, mai ales unui psiholog, deoarece nimeni cunoscut nu mai fusese la psiholog şi de aceia îmi era ruşine de ce vor zice alţii despre mine daca vor afla,deşi în afara celor din familie nimeni nu avea cum să afle. Şi pentru că îmi era jenă să spun problemele mele psihologului, stiu ca în primele şedinţe nu a scos prea multe de la mine.
Dacă la început am făcut doar Călătoria unde am vorbit doar despre şocul intrării pe dializă şi despre cum m-am simtit în acele momente şi cu ce emoţii am rămas, după câteva întâlniri au fost introduse în cadrul şedinţelor şi acele jocuri de comunicare şi de imaginaţie,înainte de a începe procedeul Călătoria. Aceste jocuri, deşi mă puneau într-o anumită dificultate, deoarece îmi era destul de greu să le fac, mai ales în cele în care mi se cerea să introduc şi emotii, le consider că m-au făcut să fiu poate mai în largul meu, m+au făcut să mă relaxez şi să conştientizez ceva mai uşor emoţiile şi fricile pe care le am sau le-am avut,astfel încât şedinţele au curs un pic mai bine. Temele care le-am primit să le fac în pauzele dintre şedinţe m-au ajutat nu numai să rămân conectat la ceea ce faceam dar şi să îmi îmbunătaţesc anumite caracteristici pe care le descopeream la început, sau să rezolv anumite probleme cu cei din jur.Toate aceste jocuri si teme pot sa spun ca au avut un impact mai mare dacă nu, la fel de mare ca şi procedeul Călătoria propriu zis în descoperirea şi trecerea peste fricile mele, deşi partea cu temele nu o faceam aşa cum trebuia câteodată.
După încă câteva şedinţe, am trecut peste partea cu spitalul şi am reuşit să conştientizez că am şi alte emoţii peste care trebuie să trec sau să le accept şi că este necesar să merg mai departe. Şi, deşi la început nu pot să spun că aşteptam urmatoarea şedinţa, în principiu pentru că nu credeam că voi găsi ceva nou de spus sau şi mai şi, să găsesc ceva despre care nu vroiam sa vorbesc, însă mai târziu mi-am dat seama că mă simt mult mai bine de când fac şedinţele. Chiar dacă pentru un moment efectele se văd doar din punct de vedere emotional şi încă nu au aparut efecte din punct de vedere fizic, sunt sigur că până la urmă o să apară transformări şi acolo.
În momentul acesta simt că am trecut peste multe dintre fricile mele şi că emoţional sunt mai puternic. Ştiu, mai avem de lucrat şi până când vom
relua şedinţele promit să îmi fac temele mai bine.
Adrian,
student
Felicitari! !!
RăspundețiȘtergere